Toata lumea vorbeste despre criza, dar de cate ori am incercat sa traduc criza din capul nostru in efecte reale observabile si masurabile, interlocutorii se impleticesc in explicatii. Si de multe ori am senzatia ca deciziile sunt proaste mai degraba din cauza panicii decat din cauza unor motive coerente.

Ma gandesc ca daca reusim sa vizualizam cum ne afecteaza criza, ne putem calma sau chiar relaxa daca nu e atat de rau. Iar daca e sa fie rau de tot macar putem deveni un loc de referinta, inclusiv pt media sau pt companiile la care lucram.

Necunoscutul genereaza frica, iar frica poate duce la panica. Dar ajunge cu atata panica. Hai sa privim criza fara ceata, chiar s-o punem sub reflector si s-o analizam cu lupa. Hai sa povestim concret ce se intampla cu noi in aceasta perioada. Cum te-a afectat criza? A avut vreun efect in viata ta personala? Povesteste si explica. Ti-a afectat afacerea sau viata profesionala? Cum? Da-ne exemple concrete, cifre, evenimente. Nu vrem sa te plangi despre cat e de greu, nici sa te lauzi despre cum iesi tu din multime in criza.

Cum a inceput criza ??

Începuturile acestei crize sunt undeva prin 2001 când Fed-ul a scăzut rata dobânzilor până la 1% pentru a revigora economia, afectată de atacurile de la 11 Septembrie, dar si de relaxului economic apărut după uimitoarea eră ".com", adică dezvoltarea companiilor din domeniul internetului din anii 1995-2001. Aceste rate mici la dobânzi acordate de Rezerva Federală au dus la împrumuturi masive făcute de către bănci. La rândul lor institutiile băncare au început să împrumute bani, pentru cumpărarea de case, acele "subprime loans", clientiilor cu credit scor mai putin bun sau mai pe româneste "rău platnici". Acesti clienți sunt din categoria celor care n-au fost în stare în trecut să facă plata la credit carduri și la bănci, sau chiar au dat faliment. Pentru că în trecut nu mai puteau să obtina nicăieri împrumuturi, acum datorită ratelor mici, băncile au început să le ofere din nou bani. S-a ajuns astfel ca foarte multă lume să își cumpere proprietăti. Unii cu gândul că îsi vor îmbunătăti veniturile și creditul în perioada initială când ratele împrumuturilor erau mici, iar altii că va crește valoarea la proprietăti si vor putea refinanta la o rată mai bună. Altii mai ingeniosi au vândut casele unii altora la preturi umflate artificial, luând banii și dispărând.

Pentru că la început numărul rău platnicilor era scăzut, băncile au văzut în asta un nou segment de piată care putea fi exploatat, cu toate că riscul unor astfel de împrumuturi era de sase ori mai mare decât cele normale.

Un raport facut de MBAA (Mortgage Bankers Association of America) arăta că la sfârsitul lui 2002, gradul de neplată a unui subprime loan fată de un prime loan, era de 14,2% vs 2,54 %. La sfârsitul lui 2004 un alt raport MBAA arăta că 4,48 % din împrumuturile subprime, fată de 0,42% cele prime, erau în procedură de foreclosure (lichidare). Cu toate aceste riscuri, institutiile financiare au mers înainte, creeând numeroase categorii de împrumuturi, din care trei mai populare:

1) variable loan interest adică imprumut cu dobândă variabilă, de obicei mai mare datorită riscului ridicat

2) interest only loan adică împrumut la care se plăteste initial doar dobânda, urmând ca după câtiva ani să se adauge si împrumutul.

3) adjustable rate mortgage loan adică împrumut cu dobândă ajustabilă, fixă pe 3-5 ani, urmând ca după aceea, rată să se ajusteze la pretul pietei.

Multi din cei care au luat aceste împrumuturi, nici n-au întrebat prea multe detalii si nici cei de la banca nu s-au deranjat să le explice riscurile la care se expun. Toti au fost bucurosi că s-au văzut cu sacii în cărută: bankerii cu comisionul, clientii cu casele. În momentul când Fed-ul a început să crească ratele la dobânzi, datoriile s-au dublat sau chiar triplat în unele cazuri, iar oamenii s-au văzut cu plăti de mii de dolari care trebuiau să le facă lunar, si invitabi mulți nu au mai făcut fată. Rezultatul a dus la o reacție în lant pe piața financiară. Sistemul financiar american este unul foarte complex, cu foarte multe ramificatii. Pentru a putea funcționa acesta trebuie sa se bazeze pe o enormă confidentă din partea investitorilor și finantatorilor. Teama si neincrederea fiind factori importanti în criza de pe piata financiară.

Pentru a diminua riscul, băncile au vândut aceste împrumuturi, subprime, unor institutii financiare mai mult sau mai putin guvernamentale, precum Ginnie Mae, Fannie Mae sau Freddie Mac sau unele private, precum Bearn Stearns sau Lehman Brothers. După cumpărare, aceste împrumuturi au fost puse împreuna si pe baza lor emise titluri de investitii (bonds/securities), pentru acumulare de capital. Aceste titluri sunt cumparate de investitori americani sau străini, care asteapta sa primească în schimb o dobândă destul de bună.

Pentru că vânzarea acestor titluri a fost destul de haotică, nu s-a mai stiut cine le-a cumpărat, cui au fost revăndute sau cine le detine. În momentul când au apârut primele crize de lichidităti bănesti pe piată, au început temerile si suspiciunile. Institutiile financiare care se împrumutau una pe alta, pentru că nu mai stiau cine, câte datori are, au refuzat să mai împrumute bani. Fed-ul a fost nevoit în această situatie să intervină, injectând bani pe piață, pentru a nu se crea un blocaj. Restul povestii a ceea ce a urmat deja îl stim și vedem în fiecare zi.

Un fost presedinte american Herbert Hoover spunea "oamenii în vârstă declară războiul, dar cei tineri trebuie să lupte și să se sacrifice" cam la fel și cu criza economică, în care oamenii de rând suportă consecințele acestei crize de proportiie.

Sursa: http://rousa.blogspot.com si http://www.jurnaldecriza.ro